CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. GEOPOLITICA: ȘCOLI ȘI OBIECTIVE
CAPITOLUL II. SPAȚIUL ETNIC ROMÂNESC – REPERE FUNDAMENTALE
II.1. Forma statului
II.2. Teritoriul terestru
II.3. Frontierele 30
CAPITOLUL III. ROMÂNIA ȘI POLONIA ÎN CONTEXT CENTRAL-EUROPEAN DUPĂ 1918
CAPITOLUL IV. PREMISELE GEOPOLITICE ALE ALIANȚEI ROMÂNO-POLONE
CAPITOLUL V. SCENARII ȘI IPOTEZE STRATEGICE ROMÂNO-POLONE
CAPITOLUL VI. CONFERINȚE MILITARE ROMÂNO-POLONE
Strămutarea germanilor din România a reprezentat un eveniment istoric esenţial din întreaga istorie a germanităţii din spaţiul românesc, cu precădere a Basarabiei, Bucovinei şi a Dobrogei. Acest fenomen a fost determinat de ample schimbări intervenite pe scena politică europeană, în special, în politica celui de Al Treilea Reich odată cu semnarea pactului Molotov-Ribbentrop (23 august 1939).
Din vremurile în care Biserica şi-a modelat ierarhia guvernamentală pentru a se conforma structurii Imperiului Roman târziu, constituţia ei a fost monarhică. Timp de secole constituţia Bisericii nu a fost supusă unei analize serioase. Oricum, în timpul secolului al XI‑lea, rolul propriu‑zis pe care Biserica îl are în societate a devenit un subiect de dezbateri intense, generând o vastă literatură de tratate polemice înverşunate, iar drepturile şi datoriile Papei au început să fie examinate cu o atenţie nemaiîntâlnită.
Xilogravura are o tradiție foarte veche, fiind întâlnită, încă din a doua jumătate a mileniului 1, ca o tehnică de multiplicare grafică în Orientul îndepărtat. Dar, într‑un scop diferit, procedeul era folosit în anumite țări ale lumii cu mult timp înainte, servind la imprimarea decorativă a țesăturilor, a ceramicii și a cărămizilor ornamentate cu diverse motive.
Gravura în lemn sau xilogravura („xylon” în limba greacă înseamnă „lemn”) se realizează prin imprimarea pe hârtie a unui desen incizat în relief pe o placă de lemn (clișeu).
Cartea elaborată de Anamaria-Paula Mădăras abordează o temă inedită în spațiul științific și cultural românesc. Având la bază un demers interdisciplinar legat de relația dintre onomastică și artă, mai exact pictura, lucrarea încearcă „să realizeze o interpretare a tablourilor prin prisma teoriilor numelui propriu, să efectueze o tipologie a titlurilor, să examineze pseudonimele artiștilor, să analizeze semnătura ca nume, etimologia numelor curentelor artistice, precum și inserția titlului și a textelor în interiorul tabloului”.
De la publicarea primei ediții a prezentei lucrări au trecut două decenii. La vremea respectivă, volumul se număra printre studiile de pionierat privind prezența fraților predicatori în Transilvania medievală și edificiile pe care le‑au construit și deținut vreme de trei secole. În anii care au urmat, literatura științifică s‑a îmbogățit cu o serie de lucrări în care au fost abordate aspecte legate de situația materială a conventurilor, de implicațiile sociale, culturale și de ordin religios ale prezenței fraților predicatori în voievodatul Transilvaniei.
