PICTORII TRANSILVANIEI MEDIEVALE (CCA 1300–1600). UN DICȚIONAR

PICTORII TRANSILVANIEI MEDIEVALE (CCA 1300–1600). UN DICȚIONAR
Pret: 
90,00 lei
TVA Inclus
În stoc (4 buc.)
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2021
Nr. pagini: 
310
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-412-1

    „Anonim transilvănean”: aceasta era, și încă este, eticheta cea mai frecvent întâlnită în legătură cu picturile vechi transilvănene expuse sau păstrate în muzee și colecții din România și din străinătate. Artiștii locului de dinaintea anului 1600, doar arareori au o identitate proprie alta decât cea artistică revelată de opere. Cele câteva nume menționate recurent în literatura de specialitate sunt clar dominate de numărul „meșterilor” anonimi. Începută cu ani în urmă, pe vremea când mă documentam pentru cercetarea doctorală dedicate polipticelor medievale transilvănene (2003–2010), ancheta privitoare la artiștii transilvăneni s-a dovedit mai fructuoasă decât mă așteptam. Accesul la izvoarele documentare medievale, facilitat de editarea clasică, tipărită și mai ales de digitizarea surselor și publicarea lor online a contribuit la descoperirea a numeroase date inedite. Colegii istorici și paleografi din țară sau din străinătate mi‑au pus la dispoziție și alte surse necunoscute. Rezultatul acestor cercetări, care depășește substanțial stadiul cunoștințelor noastre anterioare, este valorificat în Dicționarul de față, finalizat și tipărit cu sprijinul unui grant al Academiei Române.

(Din „Introducere”)

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

OPINIE, PRUDENŢĂ ŞI CENZURĂ. FILMUL DE ACTUALITATE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ (1965–1989)

   În perioada 1965–1989 s-au produs în România circa 550 de filme, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt cunoscute drept „filme de actualitate”. Potrivit definiţiei oficiale, redactată în 1968 în urma şedinţei Comisiei Ideologice din 23 mai, unde Nicolae Ceauşescu şi Paul Niculescu‑Mizil s-au întâlnit cu cineaştii, acest tip de film este „inspirat din diferite zone şi aspecte ale realităţii”.

+ info
TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ SUB REFLECTOR. DIVERTISMENT, PROPAGANDĂ ŞI IDEOLOGIE ÎN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA ÎN PERIOADA ANILOR ’70

   Încă de la începuturile sale, în anul 1956, Televiziunea Română a fost unul dintre instrumentele prin care vocea autorităţilor comuniste s-a făcut auzită – atât la propriu, cât şi la figurat –, având ca rol primordial propagarea ideologiei comuniste.

+ info
METAMORFOZE SOCIALE ÎN UMBRA MARXISM-LENINISMULUI. EDUCAŢIA ADULŢILOR ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ (1948–1958)

   Regimul comunist a oferit educaţiei adulţilor un loc privilegiat în rândul politicilor sale de reconstrucţie a societăţii conform noilor dogme ideologice. Materializarea practică a reprezentat nu doar adoptarea modelului sovietic, ci şi convingerea liderilor politici autohtoni că adeziunea maselor la noul regim nu putea fi realizată altfel decât prin investiţii materiale şi umane în acest segment al educaţiei.

+ info
PAPA ŞI EPISCOPII. MONARHIA PONTIFICALĂ ÎN SECOLELE AL XII‑LEA ŞI AL XIII‑LEA

  Din vremurile în care Biserica şi-a modelat ierarhia guvernamentală pentru a se conforma structurii Imperiului Roman târziu, constituţia ei a fost monarhică. Timp de secole constituţia Bisericii nu a fost supusă unei analize serioase. Oricum, în timpul secolului al XI‑lea, rolul propriu‑zis pe care Biserica îl are în societate a devenit un subiect de dezbateri intense, generând o vastă literatură de tratate polemice înverşunate, iar drepturile şi datoriile Papei au început să fie examinate cu o atenţie nemaiîntâlnită.

+ info
  •  
  • 1 of 27