Catalog general
Istoriografia carcerală s-a îmbogățit cu un nou volum dedicat memoriei foștilor deținuți politic care au suferit în temnițele Gulagului românesc. Autoarea, în această primă etapă a amplului său proiect de redactare a unui dicționar, a reușit să creioneze 101 medalioane ale unor bihoreni care au trecut prin calvarul închisorilor comuniste, care au cunoscut deportările, prigoana și alte forme de represiune ale regimului de sorginte sovietic.
Secuii (grup etnografic maghiar redutabil) au rămas ultima insulă maghiară, într-o Transilvanie care și-a pierdut treptat caracterul policrom, acel caracter care i-a asigurat specificitatea. Sașii aproape au dispărut, lăsând Ardealul infinit mai sărac. Secuii/Maghiarii din aceeași zonă, încearcă să-și conserve identitatea și limba. Mentalități care se ciocnesc, educații și istorii alternative, paralele, intrate adesea în coliziune.
Istoriografia domniei lui Ștefan cel Mare a devenit imensă. Extensiunea ei nu are legătură cu sanctificarea voievodului, ci se prelungește dintr-o conștiință mult mai comună, perfect surprinsă încă de către Mihail Kogălniceanu: Ștefan ar fi lăsat o moștenire atât de prodigioasă, încât te izbești la tot pasul de ea, copleșit și magnetizat.
După mijlocul secolului al XVIII-lea, informațiile referitoare la comunitățile reformate românești dispar. Reforma românească fiind un fenomen prin excelență transcultural, nu a putut rezista decît într-un mediu multicultural și bilingv.
Liana Lupaș (n. 1940), reputat filolog clasic. Între 1962 și 1984 a lucrat la Institutul de Lingvistică din București al Academiei Române. Teza de doctorat, publicată în 1972 sub titlul Phonologie du grec attique, a primit de la Academie premiul Timotei Cipariu.
În 1981 a publicat, împreună cu Zoe Petre, comentariul la piesa lui Eschyl Cei Șapte împotriva Tebei. Lucrarea a apărut la Editura Academiei în colaborare cu editura franceză „Les Belles Lettres”.
Lucrarea Eseuri de literatură română. Ghid de studiu individual pentru bacalaureat nu se adresează doar elevilor de liceu, care studiază această disciplină obligatorie, indiferent de filieră şi profil, ci şi cadrelor didactice care predau limba şi literatura română, deoarece răspunde unor aşteptări diverse.
„Anonim transilvănean”: aceasta era, și încă este, eticheta cea mai frecvent întâlnită în legătură cu picturile vechi transilvănene expuse sau păstrate în muzee și colecții din România și din străinătate. Artiștii locului de dinaintea anului 1600, doar arareori au o identitate proprie alta decât cea artistică revelată de opere. Cele câteva nume menționate recurent în literatura de specialitate sunt clar dominate de numărul „meșterilor” anonimi.
Iese mereu la lumină în paginile cărții acesteia o dragoste nedisimulată față de Cluj, oraș cu vechime de peste două milenii. Amărăciunea neîmplinirilor este mereu dublată de speranța îndreptărilor posibile, iar regretul pentru demolările necugetate și unele decizii pripite și construcții aberante este compensat de încrederea în rațiunea care ar putea domni în viitor.
“Am terminat să citesc romanul lui Alexandru Uiuiu ȚARA ASCUNSĂ și cred că e unul dintre cele mai bune romane care s-a scris în România și Republica Moldova și peste tot unde se scrie în română de după 2000 încoace. E un mare roman! Felicitări, Alexandru!!! Felicitări, domnilor editori de la Charmides care au publicat-o!
Parcurgând cartea doamnei Andreea Mănăilă, cititorul, atât cel avizat, cât și cel doritor să cunoască tema, va constata că are în față o contribuție esențială pentru înțelegerea evoluției relațiilor româno-afgane. Mai mult, autoarea îl ajută pe cititor să descifreze cauzele crizei societății afgane, a legăturilor talibanilor cu terorismul internațional, motivele eșecului construcției unei societăți cu democrație similară statelor occidentale în Afganistan.
- Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea
„Semințele acestei cărți au fost plantate pentru prima oară în terenul fertil de la Berkeley. Ele au fost apoi acoperite de mâlul extrem de bogat și copleșitor al arhivelor din Istanbul și Cairo, care au oferit nutrienții necesari răsăririi primilor vlăstari. Apele dătătoare de viață ale universității Stanford au ajutat aceste mlădițe să crească, iar soarele și energia de la universitatea Yale au dus la apariția roadelor. Din fericire, în natură trecerea de la semințe la rod este mult mai scurtă decât drumul parcurs de această carte.