Catalog general
Griviţa Crăiţelor
—Tu ce crezi că e democraţia? l-am întrebat în şoaptă, aplecându-mă spre el într-un fel protector.
—Las’ că ştiu eu ce e, mi-a răspuns acoperindu-şi gura cu palma.
—Hai, zi!
—După mine e ceva pentru oameni, îi face mai egali.
—Cum?
—Ştie ea. Le deschide uşile. Democraţia e o uşernică.
Andrei Brezianu în Retragerea Aureliană
Pachetul conține cele patru volumule ale lui David Michie:
- Pisica lui Dalai Lama și puterea lui miau;
- Pisica lui Dalai Lama și cele patru lăbuțe ale succesului spiritual;
- Pisica lui Dalai Lama și arta de a toarce;
- Pisica lui Dalai Lama. Seninătatea și înțelepciunea lui Dalai Lama.
De obicei, un resume se scrie invers, pornești cu ultimele isprăvi și te îndrepți apoi treptat către prima, cea mai importantă de fapt, a nașterii (care la rigoare nici nu îți aparține; e cea mai mare fraudă acceptată tacit în materie de CV-uri). În ce mă privește, încep, firește, chiar cu cartea pe care o țineți acum în mână despre perioada pe care nimeni n-a văzut-o venind, a pandemiei de coronavirus. O carte în care am încercat să înțeleg din mers, ca noi toți de altfel, ce a determinat schimbările radicale petrecute într-un răstimp atât de scurt.
Se înserase. Strada era pustie și liniștită, semn că cei câțiva bețivi, care poate colindau uneori mahalaua aceasta nouă și curată, se plictisiseră. Aerul blând, înmiresmat și liber, mă făcea să mă cred stăpân pe oasele din trup și să pot îndura trecerea timpului care, în atât de multă liniște, se auzea precum galopul unui cal bine odihnit. Coama îi era tare. O coadă lungă i se vedea din spate, în timp ce dinții mari luceau sub dogoarea respirației fierbând. Înalt, osos și cu trupul ca de piatră, te așteptai oricând la un nechezat de fiară. Dar nu.
Antologia de față, consacrată Chișinăului, colecționează „mărturii sugestive” din același segment temporal, identificând – prin alte voci – „reconfigurările ființiale” pe care, în timp, le-a cunoscut capitala fostei gubernii. Acolo unde simțirea românească a fost sugrumată, renăscând spectaculos în agitatul interbelic. Or, pornind de la premisa că acel Chișinău este o necunoscută, Diana Vrabie trece în revistă puzderia de evenimente care, prin ritmul reformelor și ofensiva culturalizării, îl transformă într-o „portavoce a comunității”, devenind „fanionul românismului”.
Volumul Printre sportivi insistă pe anumite particularități, cvasiinexistente în diversele studii și articole postdecembriste, ale fenomenului sportiv românesc postbelic și se bazează pe un corpus documentar relevant. Conceperea volumului reprezintă un atu, existând un echilibru atât calitativ, cât și cantitativ. Astfel, sub aspectul calității,
se remarcă respectarea metodologiei istorice asupra problematizării și, din punct de vedere cantitativ, este de apreciat chibzuința autorului în evitarea unui dezechilibru între numărul de pagini alocat fiecărui capitol.
Prometeu poate fi considerat mit sau concept. Ca mit, exprimă relația dintre divinitatea supremă și orice făptură divină – zeu, titan – sau umană, subordonată ei. Conceptul, prin încărcătură logică, sau istorică, umanizează relația, degradându-o. Alegoria trebuie înțeleasă mistic, nu rațional, sau fizic-civilizator, fiindcă nu numai focul vine din cer, ci tot ce se întâmplă în univers.
„Două săptămâni dramatice din istoria României (17-30 decembrie 1947)” - „Ce cale au ales comuniștii români, cine a uneltit și cum a fost organizată detronarea Regelui Mihai I, la ce mijloace s-a recurs și cum a fost instaurată republica populară în țara noastră — toate acestea sunt descrise în paginile ce urmează, în care se relatează zi cu zi, uneori oră cu oră, desfășurarea evenimentelor nefaste din ultimele două săptămâni ale anului 1947.
„autor… aud că sunt autor, iar chestia asta nu-mi sună bine. s-o luăm altfel, mai cu suflu, spațiu larg în volute, mai bombastic. autor din capriciu, am probat în literatură metoda deopotrivă leibniziană și cabalistă a calculului combinatoric. mhîîî, cam trasă de păr, dar să zicem, merge. poate de aceea, ironic, sorocul meu este incalculabil, pândit de posibilitatea unor infinite variații de-a lungul timpului, nesfârșit și el atât pe orizontală, cât și pe verticală. cei cultivați vor pricepe, desigur, ce vreau să spun.
Efectul pe care Corona îl are asupra oamenilor este imens și ne obligă la o hiperventilare a stărilor sufletești. Denumit metaforic după imaginea unei coroane (lipsită, ce-i drept, de strălucire!), virusul s-a insinuat în viața noastră ca instanță fără chip, absolută, autocrată în raport cu deciziile luate. Covid-19 ne apare ca reprezentare metonimică a violenței neîngrădite, generalizate. Se interpune între zgomotul vieții și murmurul morții, păstrând pentru sine fragila balanță a selecției. Se afirmă ca stare latentă a puterii și simbolizează „capacitatea“ acesteia de a fi imprevizibilă.