Spaţialitatea este un aspect ce revine adeseori în discursul critic asupra operei lui Fănuș Neagu. Reflecţii asupra unor teme și motive centrale, elemente compoziţionale sau asociate analizei psihologice – toate acestea au fost nu de puţine ori validate în demersurile interpretative ale scrierilor luate în discuţie. Cartea ce abordează realul și imaginarul din opera lui Fănuș Neagu nu se constituie într-o încercare de factură monografică, ci de verificare a unei anumite viziuni critice aplicate asupra operei respective plecându-se de la studii specializate în mituri și toposuri geografico-literare. Un scop al demersului întreprins de Ana-Maria Ticu este acela de a demonstra că spațiul ficțional conturat de Fănuș Neagu reprezintă o tipică heterotopie a ținutului brăilean – un topos imaginar recognoscibil, bine structurat şi foarte bine închegat.
Seria de întrebări la care își propune să răspundă Ana-Maria Ticu de-a lungul studiului este următoarea: care este realul și care este imaginarul operei lui Fănuș Neagu? (o întrebare ce poate isca o serie de neclarități); sunt scrierile lui Fănuș Neagu o mască sau o oglindă pentru realitatea istorică în care trăiește scriitorul?; putem considera mitul un instrument utilizat de scriitor pentru a transmite mesaje cititorilor inițiați?; ce raport există între elementele de evoluție pe care le putem constata în cazul unor personaje și situația reală a individului în acea perioadă?; reușesc omul și scriitorul Fănuș Neagu să gestioneze relațiile cu regimul comunist, care limita orice manifestare a libertății personale și a libertății de creație? Iar răspunsurile găsite sunt în mare parte pertinente.
