„Cartea domnului Ottmar Traşcă este masivă şi convingătoare, prin soliditatea arhitecturii interne, a documentaţiei impresionante, prin spiritul de echilibru, analizele raţionale şi constatările originale, făcute cu detaşare; este o contribuţie de valoare la cunoaşterea istoriei contemporane a României din anii celui de-al Doilea Război Mondial prin reconstituirea realistă a relaţiilor româno-germane, prezentată într-un discurs sobru, cursiv şi elegant.
„Cartea de față abordează un subiect care poată să surprindă cititorul. Importanța cercetărilor dedicate romilor nu cred că mai trebuie justificată. Romii reprezintă o componentă a peisajului istoric, social sau cultural din România, care merită toată atenția cercetării, așa după cum merită și maghiarii, sașii, evreii sau, în calitatea lor de populație majoritară, înșiși românii. Pentru cercetătorul științific, toate subiectele care pot fi trecute prin filtrul analizei științifice sunt la fel de legitime.
Secuii (grup etnografic maghiar redutabil) au rămas ultima insulă maghiară, într-o Transilvanie care și-a pierdut treptat caracterul policrom, acel caracter care i-a asigurat specificitatea. Sașii aproape au dispărut, lăsând Ardealul infinit mai sărac. Secuii/Maghiarii din aceeași zonă, încearcă să-și conserve identitatea și limba. Mentalități care se ciocnesc, educații și istorii alternative, paralele, intrate adesea în coliziune.
Oraşul Oradea, prin arhitectura sa de la începutul secolului al XX-lea, ocupă un loc bine definit pe harta oraşelor cu arhitectură Secession / Art Nouveau din Europa Centrală şi din România. Prin acest albumghid am dorit să pun în evidenţă, să ilustrez patrimoniul arhitectural, fondul construit al oraşului, din perioada 1898-1920.
