După mijlocul secolului al XVIII-lea, informațiile referitoare la comunitățile reformate românești dispar. Reforma românească fiind un fenomen prin excelență transcultural, nu a putut rezista decît într-un mediu multicultural și bilingv. Datorită presiunii catolice venite din partea unui imperiu puternic și pragmatic, precum și a emergenței, în secolele XVIII-XIX, a curentelor naționaliste etnico-lingvistice, comunitățile româno-maghiare bilingve cu identități multiple au ajuns la răscruce: preoții și credincioșii care se simțeau mai aproape de calvinism s-au maghiarizat și au rămas reformați, iar cei care au vrut să-și păstreze identitatea românească s-au făcut în mare parte uniți. În ciuda acestui fapt, impactul Reformei a avut un rol catalizator (chiar dacă într-o măsură mai mică decît greco-catolicismul) în occidentalizarea și modernizarea gîndirii românești din Transilvania și Ungaria. De asemenea, Reforma a avut un rol hotărîtor în dezvoltarea limbii și literaturii române, precum și în introducerea limbii române în discursul religios. (Autorul)