Teodor Corbea – una din cele mai interesante personalităţi ale culturii noastre din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi de la începutul celui următor – a lăsat în urma sa un amplu dicţionar latin-român, cea mai mare şi mai ştiinţifică lucrare lexicografică a culturii noastre vechi, o operă care denotă un excellent nivel cărturăresc, comparabil cu cel al contemporanilor săi Stolnicul Constantin Cantacuzino şi Dimitrie Cantemir; o Însămnare pentru solia mai marelui mieu frate pentru vorovirea ce au avut-o cu Turculeţ rohmistru şi cu alţi rohmiştri moldoveni şi pentru răspunsu ce au luat când au fost să să întoarcă înapoi de la crai, transmisă într-o copie făcută de Gh. Tocilescu în Rusia, text colorat, nu lipsit de valoare literară; Psaltirea în versuri, cel de-al doilea text poetic al literaturii române, compusă cândva în jurul lui 1705.
