Se înserase. Strada era pustie și liniștită, semn că cei câțiva bețivi, care poate colindau uneori mahalaua aceasta nouă și curată, se plictisiseră. Aerul blând, înmiresmat și liber, mă făcea să mă cred stăpân pe oasele din trup și să pot îndura trecerea timpului care, în atât de multă liniște, se auzea precum galopul unui cal bine odihnit. Coama îi era tare. O coadă lungă i se vedea din spate, în timp ce dinții mari luceau sub dogoarea respirației fierbând. Înalt, osos și cu trupul ca de piatră, te așteptai oricând la un nechezat de fiară. Dar nu. Stătea în fața mea, cu un ochi acoperit de coamă și aerul fierbinte din gura lui mă frigea.
Monștrii cu bot de catifea
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Efectul pe care Corona îl are asupra oamenilor este imens și ne obligă la o hiperventilare a stărilor sufletești. Denumit metaforic după imaginea unei coroane (lipsită, ce-i drept, de strălucire!), virusul s-a insinuat în viața noastră ca instanță fără chip, absolută, autocrată în raport cu deciziile luate. Covid-19 ne apare ca reprezentare metonimică a violenței neîngrădite, generalizate. Se interpune între zgomotul vieții și murmurul morții, păstrând pentru sine fragila balanță a selecției. Se afirmă ca stare latentă a puterii și simbolizează „capacitatea“ acesteia de a fi imprevizibilă.
Wow, that’s a Big book. E în constatarea asta un dublu sens pe atât de subţire pe cât de groasă e cartea. La aproape nouă sute de pagini, ea pare o ganteră pentru halterofilii culturii. Dar din clipa când o citeşti te aşezi sub o cascadă de informaţii şi racorduri. Ioan Big, arhitectul templului zombie, reuşeşte să pună în relaţie antropologia cu benzile desenate, ocultismul cu actualitatea politică, religia cu spaimele noastre, psihologia cu istoria, literatura cu muzica. Cartea e enormă ca informaţie şi seducătoare prin dinamica ei efervescentă.
- ‹
- 3 of 3