Wow, that’s a Big book. E în constatarea asta un dublu sens pe atât de subţire pe cât de groasă e cartea. La aproape nouă sute de pagini, ea pare o ganteră pentru halterofilii culturii. Dar din clipa când o citeşti te aşezi sub o cascadă de informaţii şi racorduri. Ioan Big, arhitectul templului zombie, reuşeşte să pună în relaţie antropologia cu benzile desenate, ocultismul cu actualitatea politică, religia cu spaimele noastre, psihologia cu istoria, literatura cu muzica. Cartea e enormă ca informaţie şi seducătoare prin dinamica ei efervescentă. De la furtul de identitate la ritualurile funerare, de la intarsiile horror la glumele iconoclaste (Cina cea de taină în varianta zombie), de la teoriile de zombificare a naţiilor la piruetele dansatorilor lui Michael Jackson ieşiţi din cripte, totul se citeşte nesăţios. Iar Ioan Big nu e doar un reporter sau un arhivar al fenomenului. E un cercetător fără încliftare şi morgă savantă. Şi un împătimit care stă de vorbă, pentru noi, cu ziarişti, editori, politologi şi creatori de produse zombie. Cultura pop aşa cum o explică Ioan Big prin lentila zombie e o poveste pasionantă, cu volute gotice, colţi mânjiţi cu sânge, umor în galop (Elvis trecut prin filtrul demonic devine Hellvis) şi un clin d’oeil complice. Big like, Sir! (RADU PARASCHIVESCU)
