„Instaurarea regimului comunist în România a generat cea mai dură prigoană asupra Bisericii Romano- Catolice – într-o societate remodelată în spiritul măsurilor represive aplicate în Uniunea Sovietică condusă de către I. V. Stalin – din întreg blocul răsăritean al statelor comuniste. În mod predilect, clerul catolic de ambele rituri (latin și grec) a devenit subiectul unei campanii dure de omogenizare totalitară a societății românești, înfăptuită cu mijloacele, metodele și instrumente pur staliniste, importate și aplicate consecvent în România de către ofițerii NKVD-ului, plasați în fruntea instituțiilor represive ale statului comunist.
Înființarea, la 30 august 1948, a Direcției Securității Poporului (ulterior, Securitatea) a corespuns nevoii de construire, și ulterior, de consolidare a regimului politic totalitar prin intermediul unor măsuri excepționale, de eliminare a cetățenilor români percepuți ca fiind ostili statului comunist. În realitate, ne referim la o bună parte a populației. În volumul de față, am analizat în mod succint problema Bisericii Romano-Catolice din România, din perspectiva unor documente pe care le-am identificat în cursul unor cercetări de arhivă.
Statul comunist român, reprezentând o entitate politică totalitară cu o perspectivă clară ateistă în spiritul învățăturilor lui Karl Marx, V. I. Lenin și I.V. Stalin, a căutat în mod constant, prin intermediul unor mijloace și metode violente, să înlăture influența Vaticanului asupra credincioșilor romano și greco-catolici, întrebuințând, în acest scop, o gamă variată de metode.”
Daniel Hrenciuc
